Jurnalul Vizitatorilor la Brădet

Această experienţă a fost reîmprospătantă, treceam printr-o perioadă destul de plină și stresantă a vieții mele, faptul de a petrece câteva zile la școala din Brădet m-a înseninat și mi-a permis să cunosc o realitate și niște persoane minunate. Pentru mine a fost cu adevărat o mare surpriză la care nu m-aș fi așteptat înainte de plecare, de aceea mă gândesc să mă întorc curând. Este întocmai adevărat că atunci când te faci folositor pentru ceilalți îți faci bine ție însuți.

Lavinia (gennaio 2017)

O experiență care nu se poate uita. M-a învățat că pentru a găsi iubire și frăție, trebuie doar să observi cu mai multă atenție. Cu toate că unii trăiesc în anumite condiții, sunt incredibile energia și bucuria pe care le transmit locuitorii și copiii din Brădet. Sunt chiar ei cei ce ne învață ce este cu adevărat important și Asociația il Giocattolo face tot ce poate pentru a permite ca locuitoriii acestei zone să-și îmbunătățească condițiile și demnitatea vieții. Noua școală este doar un exemplu al angajamentului investit în această misiune. Sunt multe persoanele pe care le-am întâlnit în timpul călătoriei și variate au fost simțămintele avute iar căutarea personală a fost profundă. Tocmai de aceea nu pot să rămân indiferent. AMINTEȘTE-ȚI, POVESTEȘTE, ÎNTOARCE-TE.

Federico (ianuarie 2017)

Asociatia Il Giocattolo este, din fericire, incepand cu acest an, partener al BIR ONLUS, asociatie din care fac parte de 5 ani. A petrece cateva zile in Romania, acasa la noii nostri prieteni din Giocattolo a fost o adevarata placere si un moment de crestere personala, pe langa ocazia de a impartasi experientele asociatiilor noastre. Faptul ca am putut intalni copiii cu care fac activitatile, ca ne-am plimbat pe strazile din locurile lor, ca am schimbat ganduri si priviri, a fost ca si cum am fi recunoscut un fel de “prieteni dintotdeauna”. Descoperirea faptului ca exista in lume, si mai ales in Romania alte persoane, acum prieteni, care cred si concretizeaza aceleasi idealuri, este o constientizare pe care nu o vom pierde niciodata; ne va da sustinere si forta reciproca. Pentru a creste. Pentru a nu ne opri. Pentru a schimba lucrurile.

Enea B. (august 2016)

Il Giocattolo este o asociatie mica, pe care am intalnit-o din intamplare si despre care nu stiam ca avea sa ne faca o surpriza imensa. Il Giocattolo este acea asociatie care, intr-o seara, intr-un bar minunat din Timisoara iti demonstreaza cum, si in Romania, se poate construi o economie sustenabila. Intalnirea cu voi, dragi prieteni din Giocattolo, mi-a aratat cea mai dura parte a Romaniei pe care o iubesc atat de mult si care are un loc de onoare in inima mea, mi-a aratat cea mai urata parte a mintii omenesti: “capacitatea de a uita”. Mi-ati aratat cum o tara din Uniunea Europeana, o verisoara a noastra, inca mai are parti abandonate in ea. Multumesc, insa, ca mi-ati aratat capacitatea de a ne aminti si de a aminti si celor care pierdusera memoria. Multumesc, pentru ca acele zambete ale copiilor, cercul acelei scoli construite dintr-o fosta cazarma militara, cuvintele de stima ale invatatoarei din Bradet (Florentina), au contribuit la alimentarea uimirii si indragostirii mele. Cand se intalnesc persoane speciale, ramane pentru totdeauna ceva in inima. Va iubesc.

Lavinia de A. (august 2016)

O experienta, o emotie, o speranta. Copiii din Bradet care alearga dupa Gianluca, imediat ce soseste si care alearga cu el pe teren dupa prima victorie a echipei lor de footbal intr-o competitie, precum si victoria de la campionatul national scolar de karate a unei eleve a scolii, valoreaza mai mult decat oricare alt comentariu asupra oportunitatii de ai vizita. Admiratia din ochii fostei secretare Lucia, participarea Florentinei si entuziasmul lui Michele marturisesc trecutul, prezentul si viitorul unei provocari care uneori pare imposibile dar care poate deja numara multe succese si care se pregateste pentru un ulterior salt de calitate. A vizita Bradetul este o ocazie care nu trebuie pierduta de noi adultii dar mai ales pentru fii nostri pentruca sa-si dea seama si sa aprecieze norocul lor si privilegiile lor. In sfarsit, spiritualitatea care pluteste in acest context este un ulterior cadou la dispozitia norocosilor vizitatori si/sau suporteri.

Alberto C. (septembrie 2015)

Acest am am avut prima mea experienta intr/o tara straina, si a fost tocmai la Bradet, un satuc putin cunoscut dar care mi-a dat intradevar multe. Sper sa revin astfel incat sa urmez acel frumos indemn inscris pe fatada scolii "Aminteste, Povesteste, Revino". A fost o experienta atat de importanta incat nu reusesc s-o descriu, ma invatat multe si m-am intros acasa privind lucrurile in mod diferit. Multumesc tuturor celor din acel mic satuc pentruca mi-au oferit aceste minunate emotii!

Di Eleonora C. (august 2015)

Pentru prima data in Romania si pentru prima data in Bradet. Nu este deloc usor sa-ti exprimi experienta, emotiile, imaginile surprinse, toate impreuna o pagina de viata. Bradet este un vis. O poveste! Poate va deveni o legenda! Cu un picior in realitate. Renascut din pasiunea contagioasa (slava Domnului) a unui grup de prieteni (nebuni si minunati, precum caii care alearga liberi pe acele campii) si care au facut o alegere precisa: sa iasa din "nebunia generala" si sa reinceapa sa TRAIASCA in locul cel mai indepartat si uitat de lume. Mergand acolo, apare riscul sa/ti deschizi ochii asupra realitatii.

Emilio B. (mai 2015)

Sunt placut surprins de dezvoltarea Bradetului survenita de la prima mea vizita, acum catva ani. Datorita Asociatiei si muncii si sensibilitatii retrezite a locuitorilor, astazi Bradet, cu toate dificultatile, are o scoala modernizata, are jocuri pentru copii, este o localitate curata, are sperante. Imi amintesc un fragment din "I promessi sposi" in care se ia ca exemplu flacara unei torte care provoaca aprinderea candelelor din apropierea ei, permitandu-le si acestora sa arda. Astfel ar trebui sa fie si spiritul oricarei interventii sociale. Sa fie torta aprinsa care permite celorlalte candele, deja formate dar datorita circumstantelor vietii, cazual sau datorita destinului de ne prevazut, sa se aprinda si sa straluceasca si ele din propria lumina.

Gian Piero T. (septembrie 2014)

Dupa aproximativ 4 luni de la scurta experiență din Brădet împreună cu Gianluca, Roberto și tatăl meu, dar rămâne neșters și viu “virusul” experienței pozitive, cunoscând – chiar si dacă pentru putin timp - realitatea româna în micile comunități vizitate. A fost un mic fragment din experiența care mi-a dăruit posibilitatea de a depăși “viziunea limitată” in fata realitatii și conștiința stimulatoare in a gandi că există într-adevăr mult, dar chiar daca este mult lucru de făcut înăuntrul pereților între care am crescut, poate cu atât mai mult, afară unde nevoile sunt mult mai concrete. Mulțumesc copiilor intalniti

Serena P. (iulie 2014)

De când m-am întors povestesc prietenilor și colegilor aceasta experiența a “călătoriei“ mele în Brădet, pe care am realizat -o datorită lui Gianluca împreună cu “tata Roberto” și Serena, pe care am avut norocul să-i cunosc în aceste zile. Să povestești această experiență în puține rânduri nu este ușor: un amestec de emotii, surâsuri, nedumerire, sensibilitate, simpatie ...și multe, multe imagini pe care ar trebui să le pun în ordine și carora trebuie să le dau un sens în mintea mea și în inima.

Roberto D. (martie 2014)

Am 22 de ani, sunt născută în Italia, sunt sănătoasă și am o familie care mă adoră și mă sprijină în ceea ce fac. Să traiești o realitate ca aceea din Brădet mi-a fost fără nici un dubiu de ajutor, m-am întors cu lucrurile mai clare. Am înțeles că sunt norocoasă. Cred ca acest semn reprezintă semnificația experienței noastre , e ca și cum ar reprezenta un numitor comun...iata, din Romania voi putra cu mine semnul unui concept, o idee care trebuie să ne conducă în tot ceea ce facem, aceeași idee pe care o au membrii Asociației Il Giocattolo și a celor care împreuna cu ei se angajează să schimbe lucrurile. Vorbesc de ingredientul care nu trebuie să lipsească, umanitatea, colaborarea, de a ajuta pe aceia care nu au ceea ce nouă nu ne lipsește: cum spune Gianluca, e bine doar dacă toți sunt bine! Dacă ne gândim nu este nimic mai adevărat și mi-am propus să respect asta .

Simona M. (septembrie 2012)

,,FORȚA” BRĂDETULUI (sau cum se mai spune = Virusul Brădet). Nu știu care impuls m-a împins să trăiesc această experiență (pentru mine complet nouă), dar chiar de la început am simțit nevoia să mă las condusă (ghidată) în această poveste. Pentru că pare a fi tocmai o poveste. Iar cineva-ceva a dorit să particip și eu. Desigur nu mi-am imaginat niciodata că primul meu zbor cu avionul va fi cel spre România. Cu atât mai putin mi- aș fi imaginat ca voi învăța cuvinte în limba româna (dat fiind că nu cunosc nici engleza). Să cunoști de aproape acea mică parte a României, locuită din persoane simple, mi- a dat mult de gândit. M- am simțit stânjenită gândindu- mă câte lucruri avem și cărora nu le dam nici o importanță. Cumpărăm fără să ne gândim dacă într adevar avem nevoie de acel lucru (suntem fără să vrem victimele unui capitalism feroce). Am multe de învațat și sunt fericită să învăt de la un Grup cu un atât de accentuat simț civic. Și sunt fericită că am urmat acel impuls. Este o experiență umană pe care o recomand călduros.

Annarita (iunie 2011)